Circulația cerebrală reprezintă mișcarea sângelui prin vasele care alimentează creierul. Îngustarea temporară a acestor vase de sânge duce la așa numita „insuficiență circulatorie cerebrală”, cu alte cuvinte, cantitatea de sânge transportată în zona creierului este redusă. Creierul şi vasele cerebrale sunt situate în cutia craniană, un mediu închis care nu îşi poate extinde volumul, motiv pentru care orice variaţie de volum a vaselor intracraniene, sau a debitului sanguin cerebral, afectează substanţa cerebrală. În contrast cu restul circulaţiei sângelui din organismul nostru, circulaţia cerebrală dispune de un sistem propriu de reglare, iar leziunile arterelor carotide şi vertebrale, indiferent de aspectul lor obstructiv sau neobstructiv (tumoral sau traumatic) afectează uneori iremediabil integritatea activităţii cerebrale.

Genetica medicală reprezintă o ramură esențială a științelor medicale care oferă pacientului oportunitatea de a înțelege mai bine rădăcinile genetice ale bolilor sale și care, oferă totodată posibilitatea de a identifica riscurile și eventuala conduită terapeutică necesară pacientului, dintr-o perspectiva personalizată.

“Sfatul genetic” (sau consilierea genetică) se referă la procesul prin care medicul specialist în genetică medicală, în urma unei evaluări detaliate a pacientului, a istoricului sau medical, dar și a contextului familial din care acesta face parte, oferă informații și suport cu privire la riscurile genetice identificate. Acest proces este adesea completat de o consiliere cu privire la opțiunile disponibile pacientului și de sprijinul emoțional necesar acestuia.

Analgo-sedarea reprezintă o tehnică medicală care are ca scop pe de o parte reducerea durerii, iar pe de altă parte inducerea unei stări de relaxare sau de somnolență controlată. Analgo-sedarea procedurală se realizează prin administrarea pe cale intravenoasă, pe branulă, a unor medicamente sedative și analgetice. În timpul investigației medicale la care este supus, pacientul este monitorizat prin urmărirea cu atenție a funcțiilor vitale, a stabilității respiratorii și a celei hemodinamice, obiectivul principal al acestei proceduri fiind îndeplinirea dezideratelor de siguranță și confort pentru pacient.

Când vorbim despre analgo-sedare, vorbim despre ce presupune acest proces atunci când avem de făcut anumite investigații, vorbim despre cum se pregătește un pacient pentru sedare și despre contraindicațiile acestei tehnici anestezice.

Glanda tiroidă, glanda endocrină în formă de fluture, situată în partea anterioară a gâtului, sub glanda salivara (parotidă), joacă un rol crucial în reglarea metabolismului și în menținerea echilibrului hormonal. Principala funcție a glandei tiroidie este aceea de a produce hormoni tiroidieni, precum tiroxina (T4) și triiodotironina (T3), hormoni esențiali în controlul ritmului metabolic, a creșterii și dezvoltării celulare, precum și in reglarea temperaturii corpului.
Diagnosticul problemelor glandei tiroide implică de obicei teste de sânge pentru a evalua nivelurile hormonilor tiroidieni, precum și imagistică medicală, cum ar fi ecografia tiroidiană. În funcție de tulburarea tiroidiana identificata și de severitatea acesteia, pacienții pot resimti diverse simptome și pot astfel beneficia de metode diferite de tratament, de aceea, pentru o evaluare corecta este esential consultul medical de specialitate. Tulburările tiroidiene inglobează o categorie largă de afecțiuni însă printre cele mai comune se regasesc hipertiroidismul, hipotiroidismul si tiroidita autoimuna.

Durerea abdominală reprezinta un simptom comun care poate fi cauzat de o varietate de cauze, de la afecțiuni ușoare și temporare până la probleme medicale grave. Această senzație de disconfort sau durere în zona abdomenului (partea corpului care se întinde între piept și regiunea pelviană) poate varia în intensitate și caracter, oferind medicilor o provocare în stabilirea diagnosticului corect. De la probleme digestive, la afecțiuni ale organelor interne, sau chiar stres și anxietate, durerea abdominală poate fi localizată într-o anumită zonă a abdomenului sau poate fi difuză, afectând întreaga regiune abdominală.

Un diverticul este o structura asemanatoare unui deget de manusa care se formeaza in peretele intestinului cu musculatura slabita (de exemplu, in zonele unde vasele de sange strabat peretele intestinal). Diverticuloza este intalnita atat la femei cat si la barbati, riscul bolii diverticulare crescand odata cu inaintarea in varsta. Definita prin prezenta diverticulilor, diverticuloza este intalnita in toata lumea, dar mai frecvent in tarile dezvoltate si este diagnosticata printr-o colonoscopie. Cei mai multi pacienti cu diverticuloza nu prezinta simptome si pot sa nu aiba niciodata manifestari ale acestei boli.

Dorsalgia este termenul medical folosit pentru a descrie durerea care apare la nivelul segmentului toracal al coloanei vertebrale. Denumirea de “dorsalgie” provine din termenul latinesc “dorsum” (spate) si termenul grecesc “algie” (durere).
Diagnosticul dorsalgiei implica adesea o examinare atenta a istoricului medical al pacientului si a simptomelor sale, precum si utilizarea tehnicilor de diagnostic avansate.

Hepatitele virale sunt infectii acute sau cronice produse de virusuri cu tropism hepatic. Dintre acestea cele mai importante sunt virusurile hepatice A (VHA), B (VHB), C (VHC), D (VHD) şi E (VHE).
Toate virusurile hepatice pot produce hepatite acute, care dureaza maxim sase luni, in timp ce hepatitele care dureaza mai mult de atat sunt considerate hepatite cronice.
VHB, VHC şi VHD sunt asociate cu hepatitele cronice, ale caror evolutii pot duce catre ciroza, insuficienta hepatica cronica si carcinom hepatocelular.
Acestea la randul lor pot conduce la alte complicatii. De exemplu insuficienta hepatica cronica poate da complicatii precum: ascita, edemele, encefalopatia hepatica, suprainfectiile, sindromul hepatorenal si varicele esofagiene.

Ce este mâncatul emoțional?
Alimentația emoțională reprezintă consumul de alimente pentru a satisface anumite nevoi emoționale ci nu pentru a satisface o nevoie nutrițională. Caracterizat prin acțiunea de a mânca alimente hiperpalatabile (alimente bogate în grăsimi sau zahăr) că răspuns la emoțiile retrăite, mâncatul emoțional apare cu precădere în absența senzației de foame și este declanșat de hormonul cortizol, supranumit și hormonul de stres. Printre alte funcții, acest hormon este responsabil de reglarea glicemiei și a metabolismului. Activarea pe termen scurt a stresului în organism este benefică și poate chiar suprimă apetitul, problema apare însă atunci când starea de stres se cronicizează iar nivelul cortizolului în organism se menține crescut pentru o perioada mai lungă de timp, ducând astfel la creșterea nivelul glicemiei și a poftei de mâncare. Odată cronicizat, mâncatul compulsiv, pe fond de stres, duce la dezechilibrarea relației cu mâncarea.

Ce este asistenta medicala in regim de spitalizare?
Acest tip de asistenta medicala se desfasoara in cadrul clinicilor si a centrelor medicale, si presupune o durata de spitalizare de cel putin 2 ore consecutive, timp in care pacientii beneficiaza de consultatii si investigatii medicale. Aceasta forma de asistenta medicala reprezinta o alternativa pentru pacientii care au nevoie de monitorizarea medicala a problemelor de sanatate identificate, insa pe o perioada de timp determinata, scurta.
Pacientii pot beneficia de internare in diverse regimuri, in functie de necesitati si de procedurile sau investigatiile care trebuie efectuate, atat in sistemul medical privat, cat si in cel public din Romania.