ne explică Dna. Dr. Mușat Mărioara
(Medic Primar Gastroenterologie; Medicină Interna – Clinica 360)
Ciroza hepatică este asimilată cu punctul ireversibil al oricărei afecțiuni hepatice cronice; este definită prin distrucție hepatocitară, necroză extinsă, proliferare difuză a țesutului conjunctiv, regenerare nodulară, alterarea vascularizației, modificarea arhitectonicii hepatice normale. Prognosticul acestei afecțiuni este sumbru cu evoluție spre deces- diagnosticul de ciroză hepatică este aproape sinonim cu sentința la moarte.
În absența unui tratament etiologic, pacienții cu ciroză hepatică, în imensa majoritate a cazurilor, evoluează progresiv spre insuficiență hepatică ireversibilă și, ulterior, spre deces.
Ultimii ani însă, au adus prin apariția unor tratamente etiologice eficace în domeniul hepatopatiilor cronice virale, date care indică reversibilitatea cirozei hepatice. Acum există suficiente dovezi că stadiul IV al fibrozei în hepatitele virale poate să regreseze dacă agresorul -virusul- este îndepărtat. Deși efectul terapiei antivirale (fie că vorbim de analogi nucleozidici în cazul virusului B, fie că vorbim de Interferon Free, în cazul virusului C) este doar supresie virală eficientă, se pare că aceasta este suficientă pentru a îmbunătăți prognosticul prin încetinirea procesului fibro-genetic.
Concluzia este că depistarea afecțiunilor hepatice cronice de etiologie virală B și C cât mai precoce, cu tratament ulterior specific antiviral, este calea sigură spre reducerea posibilității apariției cirozei hepatice.