Dr. Septar Haldun, medic Specialist O.R.L
Otita reprezintă un termen general pentru inflamația urechii, fiind una dintre cele mai frecvente afecțiuni ORL, în special în rândul copiilor, dar întâlnită și la adulți. Deși adesea subestimată, otita poate duce la complicații dacă nu este diagnosticată și tratată corespunzător. De la o simplă jenă în ureche până la pierderea permanentă a auzului, spectrul simptomelor este larg – iar riscurile cresc dacă pacientul amână vizita la medic. Apariția otitelor cunoaște un vârf sezonier clar în perioada verii, când umiditatea, căldura și activitățile acvatice creează mediul perfect pentru dezvoltarea bacteriilor și fungilor în urechea externă.
În funcție de localizarea inflamației, otita poate fi externă, medie sau internă, fiecare formă având particularități clinice, etiologice și terapeutice distincte.
Otita Externă
Afectează conductul auditiv extern. Este frecventă în sezonul cald, în special la înotători, din cauza umezelii persistente care favorizează dezvoltarea bacteriilor sau fungilor.
Cauze frecvente: infecții bacteriene (Pseudomonas aeruginosa, Staphylococcus aureus), fungi (Aspergillus spp.), traumatisme locale (bețișoare de urechi, obiecte străine), umezeală excesivă.
Simptome: durere localizată, sensibilitate la atingere, prurit, secreții, uneori edem care poate obstrua complet canalul auditiv.
Otita Medie Acută (OMA)
Afectează urechea medie și apare adesea ca o complicație a infecțiilor căilor respiratorii superioare. Este frecventă la copii între 6 luni și 3 ani din cauza anatomiei trompei lui Eustachio.
Etiologie: bacterii (Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae, Moraxella catarrhalis) sau virusuri.
Simptome: otalgie, febră, pierderea auzului, iritabilitate la copii, uneori otoree în cazul perforării timpanului.
Otita Medie Seroasă / cu Efuzie
Este caracterizată de acumularea de lichid steril în urechea medie, fără semne acute de infecție. Poate apărea după o otită acută sau din cauza disfuncției trompei lui Eustachio.
Simptome: senzație de plenitudine auriculară, hipoacuzie, uneori tinitus.
Otita Internă (Labirintita)
Este o afecțiune mai rară, dar potențial severă, care implică structurile labirintului (cohleea și canalele semicirculare).
Etiologie: virală sau bacteriană, uneori secundară unei otite medii complicate.
Simptome: vertij sever, dezechilibru, greață, vărsături, hipoacuzie bruscă, tinitus.
Posibile complicatii:
-Perforația timpanului
-Otita medie cronică supurată
-Mastoidita
-Pierdere auditivă permanentă
-Paralizie facială (prin afectarea nervului facial)
-Labirintită, meningită (în cazuri severe)
Când este necesară prezentarea la medic:
Pacienții ar trebui încurajați să consulte medicul în următoarele situații:
-Durere auriculară care persistă mai mult de 48 de ore
-Febră > 38.5°C, în special la copii
-Apariția unei secreții purulente sau hemoragice din ureche
-Scăderea semnificativă a acuității auditive
-Semne de complicații: vertij, dezechilibru, confuzie, paralizie facială
-Otite recurente (≥ 3 episoade în 6 luni sau ≥ 4 în 12 luni)
-Copii mici (<2 ani) cu simptome nespecifice: iritabilitate, plâns la atingerea urechii, lipsa poftei de mâncare, somn agitat
-Simptome persistente după tratament antibiotic de 48-72 ore
Diagnostic și tratament
Diagnosticul este clinic, bazat pe examinarea otoscopică. În cazuri complicate, pot fi necesare investigații suplimentare: timpanometrie, audiometrie, culturi din secreții sau imagistică (CT în suspiciunea de mastoidită).
Tratamentul variază în funcție de tipul otitei:
-Otita externă: curățare locală, picături antibiotice +/- antifungice
-Otita medie acută: analgezice, antiinflamatoare, antibiotice (în forme bacteriene)
-Otita cu efuzie: monitorizare sau intervenție (ex. montare de aeratoare transtimpanice)
-Otita internă: tratament de urgență, eventual internare
Otitele sunt afecțiuni frecvente, dar nu întotdeauna banale. Diagnosticul precoce și tratamentul corect previn complicațiile pe termen lung, în special pierderea ireversibilă a auzului. Educația pacienților privind semnele de alarmă este esențială pentru intervenția la timp. Orice simptom auditiv persistent sau agravant trebuie investigat de medicul ORL.