Ne răspunde Dr. Mușat Florin-George (Medic Primar Gastroenterologie-Clinica 360)
Polipii colonici sunt mici creșteri de țesut pe mucoasa interioară a intestinului gros (colon). Polipii intestinului sunt foarte frecvenți, afectând aproximativ 1 din 4 persoane la un moment dat în viața. Apar mai frecvent la bărbați decât la femei și au un maximum de incidenta după vârsta de 50 ani. Unii oameni dezvoltă doar 1 polip, în timp ce alții pot avea multipli.
Cauzele apariției polipilor colonici
Cauzele apariției lor rămân încă incomplet cunoscute. Totuși, printre factorii de risc se număra dieta săracă în fibre, fructe, legume și bogata în grăsimi, stilul de viata sedentar, obezitatea, fumatul, consumul de alcool. Odată cu înaintarea în vârstă, mai frecvent după 40 ani, crește și incidența polipilor colonici, însă ei pot apărea și mai devreme datorită unor factori genetici (sindroame de polipoză, istoric personal sau familial de polipi sau cancer de colon). Există și anumite afecțiuni asociate cu un risc crescut de dezvoltare a polipilor cum ar fi diabetul zaharat tip 2 necontrolat sau bolile inflamatorii intestinale (rectocolita ulcero-hemoragică şi boala Crohn).
Simptome
Polipii de mici dimensiuni sunt de regulă complet asimptomatici, de aceea este necesar screening-ul după vârsta de 50 de ani. Polipii de dimensiuni mai mari pot ulcera și sângera, determinând apariția unor scaune amestecate cu sânge, sau pot da modificări ale tranzitului intestinal (constipație, diaree) și chiar obstrucție intestinală atunci când sunt de dimensiuni foarte mari. Durerile abdominale se pot număra și ele printre simptome, însa sunt nespecifice,acestea din urma putând avea multiple alte cauze.
Tipuri de polipi
Există mai multe tipuri de polipi, dar cel mai frecvent întâlniți sunt polipii hiperplastici și polipii adenomatoşi. Polipii colonici pot fi neoplazici – adică au potențialul de a se transforma malign (de a deveni canceroși) de exemplu cei adenomatoși (aproximativ 2/3 din totalul polipilor) și cei de tip serat; sau pot fi non-neoplazici – tipic, nu devin canceroși și includ polipii hiperplastici, inflamatori și hamartoamele. Cu cât un polip adenomatos este mai mare în dimensiuni, cu atât crește potențialul de a deveni malign.
Diagnostic
Nu există teste de laborator pentru diagnosticul polipilor colonici. Un test pozitiv de hemoragii oculte în materii fecale poate fi un indicator al prezenței polipilor și trebuie să orienteze obligatoriu pacientul către o colonoscopie. De asemenea, un test hemocult negativ nu exclude prezența polipilor sau a cancerului colorectal. Pacienții cu istoric familial de sindroame de polipoză sau cancer colorectal pot efectua teste genetice pentru prezența unor mutații care indică doar susceptibilitatea pentru boală și nu prezența polipilor.
Investigația de electie pentru descoperirea polipilor colonici este colonoscopia. Aceasta reprezinta o manevra endoscopica ce permite vizualizarea, în timp real a interiorului colonului și eventual, rezecția (înlăturarea) endoscopica a polipilor decelați sau prelevarea de biopsii. Se realizează cu un ajutorul unui aparat numit colonoscop – un tub flexibil care are în vârf o camera de luat vederi ce transmite imagini, în timp real, pe un monitor.
Exista și alte investigații ce pot decela (cu o probabilitate mai mica) prezenta polipilor colonici cum ar fi videocapsula endoscopica, computer tomograful, irigografia, enteroRMN, însa nici una dintre acestea nu permite prelevarea de biopsii sau rezecția polipilor. Astfel, un pacient cu suspiciune sau diagnostic de polip colonic prin una din aceste metode va avea indicație de colonoscopie clasică pentru precizarea tipului de polip și terapie endoscopică.
Screening
Se recomandă în general ca screening-ul pentru polipi și implicit pentru cancerul colorectal să înceapă la vârsta de 50 de ani (pentru ambele sexe). Ghidurile ACG (American Cancer Society) recomanda totuși, din 2018, începerea screeningului la persoanele peste 45 ani. Screening-ul începe înainte de 50 de ani la persoane care au istoric familial de cancer de colon sau de polipi colonici, mai ales dacă în familia pacientului, cancerul a apărut la vârste tinere, la rude de gradul I sau a implicat mai multi membri ai familiei.
Pacientul ar trebui să continue screening-ul regulat al cancerului colorectal până la vârsta de 75 de ani. Intre 76 și 85 de ani, decizia de a se continua implica preferințele personale, speranța de viață, starea generală de sănătate și istoricul screening-ului anterior. Persoanele cu vârsta peste 85 de ani nu ar mai trebui să fie supuse screening-ului cancerului colorectal, dacă pana la aceasta vârsta istoricul este negativ.
Tratament
Există mai multe metode pentru tratarea polipilor, dar cea mai obișnuită procedură implică îndepărtarea endoscopica a polipului utilizând un fir (o ansa de polipectomie) ce se introduce prin lumenul colonoscopului. Acest fir poate fi conectat la curent electric pentru a arde (cauteriza), scăzând riscul de sângerare în cazul polipilor de dimensiuni mari, sau polipii pot fi îndepărtați prin simpla taiere cu ajutorul aceluiași fir. Ambele metode sunt nedureroase.
Exista și cazuri în care polipii vor fi tratați prin îndepărtarea chirurgicală a unei părți a intestinului. Acest lucru se face numai atunci când polipul prezintă anumite modificări celulare, dacă este deosebit de mare sau dacă pacientul prezintă polipoza intestinala (multipli polipi).
După ce polipul sau polipii au fost eliminați, aceștia sunt trimiși specialiștilor anatomopatologi dintr-un laborator, care în urma examenului histopatologic pot stabili tipul de polip, dacă polipul a fost complet eliminat, dacă există riscul ca aceasta să crească din nou, sau dacă există vreo modificare celulara de tip canceros în polip. Dacă aceasta modificare este prezenta, este posibil să aveți nevoie de investigații și tratament suplimentar (în funcție de tipul și gradul modificării). Medicul dumneavoastră vă va putea sfătui în acest sens.