Cauzele care duc la apariția sindromului Sjögren sunt încă incomplet cunoscute, fiind incriminați atât factori genetici cât și de mediu (expunerea la diverși viruși sau elemente toxici) care duc la o activare exagerată a sistemului imun și formarea de auto-anticorpi ce au ca țintă principală glandele exocrine – cum sunt glandele salivare sau cele lacrimale.
În mod normal, anticorpii reprezintă proteine produse de sistemul imun în lupta cu diverși factori agresivi pentru organism (bacterii, viruși, etc.). În cazul bolilor autoimune, autoanticorpii au ca țintă structuri proprii ale organismului, ducând la afectarea acestor și apariția a variate simptome și manifestări.
Cele mai frecvente simptome sunt reprezentate de uscăciunea mucoaselor (gură şi ochi uscați), însă sindromul Sjögren poate afecta aproape orice organ sau sistem din corp, ducând la manifestări precum dificultăți de concentrare, dureri articulare, tumefierea (umflarea) glandelor parotide sau salivare, neuropatie periferică, uscăciune vaginală, prostatită cronică, piele uscată, reflux gastroesofagian, ş.a.m.d.
Sindromul Sjögren este frecvent secundar altor boli autoimune, dar poate apǎrea şi ca boală de sine stătătoare, afectând predominant femeile cu vârsta peste 40 de ani.
Deși simptomele din cadrul Sjögren pot fi extrem de variate, cele mai frecvente și supărătoare sunt reprezentate de xeroftalmie (uscăciunea ochilor) și xerostomie (uscăciunea gurii) – simptome ce poartă colectiv numele de sindrom Sicca.
Dacă prezentați unul dintre următoarele simptome de mai mult de 3 luni:
• senzația de ochi uscat
• senzația că aveți nisip sau pietriș în ochi
• folosiți lacrimi artificiale mai des de 3 ori pe zi
• senzația de gură uscată zilnic
• beți frecvent lichid pentru a vă ajuta să înghițiți alimente
Luați în calcul efectuarea unui consult reumatologic. Stabilirea diagnosticului de certitudine implică efectuarea a mai multor investigații, ce pot include: analize de sânge imunologice, ecografie, investigații destinate obiectivării uscăciunii oculare și a gurii, biopsie din glanda salivară.
Odată diagnosticat, tratamentul sindromului Sjögren depinde de activitatea bolii și poate presupune simpla folosire a unor metode locale, cum ar fi lacrimile artificiale. În cazurile în care tabloul clinic indică și afectarea altor organe și sisteme, se poate apela la medicamente din gama corticosteroizilor sau a imunosupresoarelor.
Îngrijirea pacientului cu Sjögren implică stabilirea unui plan de management adaptat particularităților pacientului și a stilului său de viată. Printre măsurile pe care pacientul ar trebui să le încorporeze în rutina de zi cu zi, avem:
• evitarea fumatului, a camerelor prost ventilate, curentului
• folosirea unui umidificator în camera în care își petrece cel mai mult timp
• igiena dentară adecvată, incluzând folosirea aței dentare, a pastei de dinți cu fluor și vizite de două ori pe an la medicul stomatolog
• hidratare adecvată prin guri mici si repetate de apă pe parcursul zilei
• mestecarea gumei sau a bomboanelor fără zahar pentru a stimula secreția salivară
• folosirea de balsam de buze
• hidratarea adecvată a altor zone cu uscăciune: creme hidratante pentru corp, creme cu estrogen sau lubrifiante vaginale pentru uscăciunea vaginală
Referințe:
• Carsons SE, Patel BC. Sjogren Syndrome. [Updated 2023 Jul 31]. In:StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2025 Jan-.
• Shiboski CH, Shiboski SC, Seror R, Criswell LA, Labetoulle M, Lietman TM, Rasmussen A, Scofield H, Vitali C, Bowman SJ, Mariette X, International Sjögren’s Syndrome Criteria Working Group. 2016 American College of Rheumatology/European League Against Rheumatism Classification Criteria for Primary Sjögren’s Syndrome: A Consensus and Data-Driven Methodology Involving Three International Patient Cohorts. Arthritis Rheumatol. 2017 Jan;69(1),35-45.
Dr. Ciocodei Sabina, Medic Specialist Reumatologie