Infecția cu Helicobacter pylori (H. pylori) este una dintre cele mai comune infecții bacteriene la nivel mondial care afecteaza aproximativ jumătate din populația lumii. Deși mulți oameni rămân asimptomatici, aceasta infecție este asociată cu o serie de afecțiuni gastrice precum gastrita cronică, ulcerul peptic sau chiar adenocarcinomul gastric. H. pylori se transmite de obicei pe cale fecal-orală sau oral-orală, adesea în copilărie, prin contact direct cu saliva, voma sau materiile fecale ale unei persoane infectate. Transmiterea este mai frecventă în condiții de igienă precară și în medii aglomerate.
Datorită capacitatii sale de a supraviețui în mediul acid al stomacului, H. pylori are capacitatea de a coloniza mucoasa stomacului și de a afecta integritatea acesteia. O astfel de infectie poate duce la inflamație cronică și poate ulterior evolua către leziuni gastrice semnificative.
Managementul eficient al acestei infecției implică eradicarea completă a bacteriei iar tratamentele antibacteriene joaca un rol crucial în aceasta luptă. În ultimele decenii însă, rata de succes a tratamentului a scăzut drastic, fapt datorat creșterii rezistenței la antibiotice. În acest context, cultura bacteriană și testarea sensibilității (antibiograma) pentru H. pylori au devenit un instrument important în optimizarea tratamentului.
Metode de diagnostic pentru H. pylori:
Diagnosticul infecției cu H. pylori poate fi realizat prin metode invazive și non-invazive:
• Metode non-invazive: Testul respirator cu uree marcată cu carbon (13C sau 14C), testul antigenic din scaun și serologia.
• Metode invazive: Biopsia gastrică prelevată în timpul endoscopiei și analiza histologică, testul rapid al ureazei și cultura bacteriană.
Dintre acestea, cultura bacteriană permite izolarea bacteriei H. pylori și realizarea antibiogramei, oferind informații esențiale pentru terapia personalizată.
Importanța antibiogramei pentru H. pylori.:
Regimurile terapeutice standard în tratarea infecției cu H. pylori includ utilizarea unui inhibitor al pompei de protoni (IPP) în combinație cu două antibiotice, însă datorită faptului ca rezistența bacteriei a crescut semnificativ în ultima perioadă, a fost înregistrată o scădere a ratei de succes a terapiilor empirice.
Realizarea unei antibiograme prin intermediul culturii bacteriene oferă informații cruciale despre sensibilitatea tulpinii izolate de H. pylori la diferite antibiotice, permițând medicului să ajusteze tratamentul în funcție de rezultatele testului. Astfel, pacientul poate primi un regim de eradicare personalizat, reducând riscul de eșec terapeutic și de recidivă.
Procedura de cultură și antibiogramă:
1. Prelevarea probei: Biopsia mucoasei gastrice este prelevată în timpul unei endoscopii, de obicei din antrul și corpul stomacului. Proba este plasată în medii de transport speciale și trimisă la laboratorul de microbiologie.
2. Cultura bacteriană: Proba este inoculată pe medii de cultură speciale pentru H. pylori, cum ar fi agarul Columbia sau agarul de ciocolată, suplimentate cu sânge, antibiotice selectate și alte substanțe pentru a inhiba flora bacteriană contaminantă. H. pylori este o bacterie microaerofilă, necesitând condiții speciale de incubare, cu o atmosferă redusă în oxigen (aproximativ 5%) și un conținut ridicat de dioxid de carbon (10%). Incubarea durează în jur de 5-7 zile.
3. Antibiograma: Odată izolată tulpina de H. pylori, se efectuează testele de sensibilitate la antibiotice. Metodele standard includ testul de difuzie în disc și metoda diluției pentru determinarea concentrației minime inhibitorii (MIC). Rezultatele indică dacă tulpina este sensibilă, intermediară sau rezistentă la antibioticele atestate.
Relevanța clinică:
În țările unde rezistența la antibiotice depășește 15-20%, ghidurile internaționale recomandă utilizarea antibiogramei înainte de inițierea tratamentului, în locul terapiei empirice. Aceasta este deosebit de importantă în cazurile de:
• Eșec anterior al terapiei de eradicare.
• Pacienți cu factori de risc pentru rezistență la antibiotice (de exemplu, utilizarea prelungită anterioară a antibioticelor).
• Regiuni cu rate ridicate de rezistență cunoscută la antibiotice.
Limitări și provocări:
Deși cultura cu antibiograma este utilă, aceasta are și câteva limitări:
• Metoda necesită resurse specializate.
• Timpul necesar pentru obținerea rezultatelor este relativ lung, comparativ cu testele non-invazive rapide.
• Uneori, H. pylori nu poate fi izolat din cauza calității probei sau a prezenței unei încărcături bacteriene scăzute.
În concluzie, cultura cu antibiograma pentru Helicobacter pylori ramane un instrument important în ghidarea tratamentului infecțiilor rezistente. Deși nu este utilizată pe scară largă, această investigatie devine din ce în ce mai relevantă în contextul creșterii rezistenței la antibiotice. Echipa de medici gastroenterologi a Clinicii 360 își dorește să contribuie la creșterea ratelor de eradicare și la reducerea incidenței recidivelor și a complicațiilor pe termen lung, generate de infecția cu Helicobacter pylori prin introducerea acestui test în gama de servicii medicale oferite pacientilor săi.